oximoron

Ce este Oximoro:

Oximoro este o figură de vorbire care pune cuvinte cu semnificații opuse unul lângă altul, creând un paradox care întărește semnificația cuvintelor combinate.

Cuvântul oximoron provine de la oximoronul grecesc, care este format din combinația de oxi, ceea ce înseamnă intensă sau ascuțită, și moron, care este nebun.

A fost foarte frecventă în retorica clasică și servește încă ca o resursă stilistică pentru poeți și scriitori, folosită atunci când este menită să reprezinte ironia sau sarcasmul, ca și în "ignoranța înțeleaptă".

Dar poate fi și o dependență de limbaj, care lasă textul să fie depășit și în exces, neclar pentru cititor.

Paradox sau Oximor

Paradoxul, paradoxismul și oximoronul sunt toate sinonime pentru aceeași figură a limbajului, care constă în a pune două concepte opuse pentru a crea un nou înțeles în exprimare.

Trăsătura principală a oximoronului este paradoxul, dar paradoxul în sine are un sens mai larg. Este un concept care aparține filozofiei și înseamnă tot ceea ce contrazice logica sau ceea ce este adevărat.

Aflați mai multe despre conceptul de paradox.

Exemple de Oximoros

• Vinovăție inocentă
• Tacerea ascuțită
• Ilustre Necunoscut
• Mort viu
• Otrava dulce
• Bunătate crudă

Oximoron și antiteză

Oximoronul poate fi considerat un fel de antiteză. Antiteza este contrapoziția ideilor care întăresc dualitatea în exprimare, cum ar fi iubirea / ura, nașterea / moartea. În timp ce oximoronul este figura limbajului care folosește cuvinte izolate de simțuri opuse pentru a forma o nouă interpretare.

Ca și paradoxul, antiteza are un sens mai larg, reprezentând o construcție de gândire foarte folosită de literatură și filozofie.

Aflați mai multe despre semnificația antitezei.

Oximoron sau Oximorum

Cele două formulare scrise, oximoron sau oximoron, sunt acceptate de limba portugheză și se referă la același cuvânt.

Accentul va varia în funcție de pronunția cuvântului. Există lingviști care apără pronunția din cuvântul grecesc, oximoronul, care este o proparoxitonă, are ca silabă tonic "ox" și, prin urmare, trebuie accentuat. În timp ce alți studenți portughezi urmăresc în mod preferențial pronunția latină, unde șilabica tonică este în "mo", făcându-i un paroxiton neaccentat.