Caracteristicile fascismului

Fascismul este un regim extrem de naționalist și autoritar al guvernului, care a avut o importanță deosebită în Europa în secolul al XX-lea.

În Italia, regimul fascist a fost înființat după primul război mondial sub comanda lui Benito Mussolini, care a domnit între 1922 și 1943. În același timp, idealurile fasciste au servit drept bază pentru apariția nazismului în Germania.

Cu idei foarte opuse liberalismului, marxismului și anarhismului, fascismul este clasificat ca un regim extrem de drept marcat de un guvern dictatorial și militarizat.

Vedeți cele 8 caracteristici principale care definesc acest tip de guvernare.

1. Valorizează naționalismul

Regimurile fasciste valorizează intens sentimentul naționalismului. Astfel, guvernele fasciste sunt obișnuite să exagereze propaganda naționalistă prin sloganuri, simboluri, muzică și steaguri.

În numele naționalismului, guvernele fasciste folosesc toate formele posibile de manipulare a populației, fie prin mass-media, fie prin religie, fie prin violență. Mai mult decât atât, regimurile fasciste stabilite în Italia și Germania au căutat în mod constant extinderea teritoriului lor.

2. Totalitarism și corporatism

Fascismul instituie un guvern totalitar care exercită un control absolut al drepturilor cetățenilor, fie în contextul politic, cultural sau economic. În plus, guvernul încurajează corporatismul între toate sectoarele societății, cu scopul de a crea un "stat organic".

Cel mai mare exemplu de corporatism fascist a avut loc în Italia în timpul domniei lui Mussolini. În acel moment sindicatele muncitorilor și angajatorilor au fost create pentru fiecare profesie. Aceste sindicate au fost supuse supravegherii Partidului Național Fascist, care a asigurat că toate clasele, în toate domeniile, erau mereu în armonie cu idealurile guvernului.

3. Accentul pe militarism

Fascismul este un regim care crede în folosirea forței și a violenței pentru a-și atinge obiectivele. Din acest motiv, guvernul consacră resursele disproporționate de resurse pentru finanțarea armelor și războaielor, chiar neglijând alte domenii, cum ar fi sănătatea sau educația. În acest tip de guvernământ, soldații și militarii sunt stimulați de mase.

În regimurile fasciste poliția este extrem de militarizată și are o largă autonomie pentru a face față problemelor interne și interne, care în mod normal nu necesită participarea militară.

4. Obsession cu securitatea națională

Regimurile fasciste au o nevoie constantă de pregătire a națiunii pentru conflictele armate. În acest scop, discursurile teroriste sunt propagate pentru a provoca un sentiment de insecuritate și paranoia în populație, care încearcă să se unească pentru a lupta pentru aceeași cauză. Astfel, fascismul folosește teama ca instrument de motivație.

5. Nerespectarea drepturilor omului

Într-o societate puternic militarizată și constant confruntată, idealurile guvernului sunt impuse în mod constant violent, convingând cetățenii că drepturile omului nu sunt o prioritate. Astfel, în fascism nu există o apreciere a libertății, a integrității fizice, a egalității sau chiar a vieții.

În regimurile fasciste, disprețul față de drepturile omului este transmis populației, care devine convingătoare de practici precum execuții, tortură, arestări arbitrare etc.

6. Sfat pentru intelectuali și artiști

În timp ce guvernele fasciste au sprijinul populației, cei care nu aderă la idealurile națiunii sunt în mod deschis ostili.

Din acest motiv, intelectualii și artiștii cu abilitatea de a pune la îndoială regimul și de a influența oamenii să facă același lucru sunt persecutați și orice formă de insurgență împotriva statului este respinsă violent.

7. Controlul media și cenzura

Pentru a menține integritatea sistemului, regimurile fasciste tind să controleze mass-media. Controlul este uneori exercitat direct de către guvern, iar în altele mass-media suferă o reglementare indirectă. În orice caz, cenzura ideilor împotriva regimului este comună.

8. Folosește religia ca formă de manipulare

Atât în ​​Germania, cât și în Italia, fascismul în primii ani a contestat devotamentul oamenilor față de biserică. Cu toate acestea, ambele guverne au decis să folosească religia în favoarea lor pentru a menține idealurile populației în linie și pentru a aduna mai mulți adepți. În acest fel, fasciștii au început să atragă paralele între preceptele religioase și ideologiile politice pentru a manipula oamenii.

În Italia, Mussolini, pe lângă faptul că era ateu, intenționa să confiște activele bisericii până când a decis să includă retorica religioasă în discursurile sale.