Statul de bunăstare

Care este statul de bunăstare:

Statul de bunăstare sau statul de bunăstare reprezintă un model de guvernare în care statul se angajează să garanteze bunăstarea economică și socială a populației.

Statul de bunăstare este numit și statul de bunăstare, deoarece guvernul adoptă măsuri active pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generală a cetățenilor, în special a celor care au nevoie financiară.

Care este scopul statului de bunăstare?

Scopul statului bunăstării este de a asigura șanse egale pentru cetățeni și distribuirea echitabilă a bogăției. În plus, statul își asumă responsabilitatea pentru persoanele care nu sunt în măsură să mențină o viață decentă prin distribuirea de subvenții, subvenții, concesiuni și alte măsuri.

În practică, caracteristicile statului de bunăstare variază în funcție de guvernul fiecărei țări. În Statele Unite, totuși, termenul de stare socială are o conotație peiorativă care diferă de restul lumii, adică doar "ajutor pentru cei săraci".

Statul bunăstării poate fi definit în sens larg sau restrâns. Sensul larg este puțin adoptat de sociologi și constă în orice contribuție a guvernului la bunăstarea cetățenilor, cum ar fi:

  • deschiderea străzilor și trotuarelor;
  • transport public;
  • sistemul de canalizare;
  • colectarea gunoiului;
  • poliție;
  • școli etc.

În sensul strict, așa cum este abordată în mod obișnuit, statul bunăstării este cel care stabilește măsuri precum:

  • asigurarea de șomaj;
  • pensiile pentru persoanele în vârstă;
  • concediu de maternitate;
  • asistență medicală etc.

Cum a venit statul bunăstării?

În contextul politicilor sociale, statul a fost clasificat în mod istoric în trei perioade distincte:

  • Statul liberal
  • Starea socială
  • Statul neoliberal

Statul de bunăstare este introdus în cel de-al doilea moment și este rezultatul mai multor transformări care au avut loc în timp. Treptat, guvernele din întreaga lume și-au asumat responsabilitatea de a asigura bunăstarea populației prin măsuri active.

Printre cauzele principale care au dus la apariția statului bunăstării sunt:

Cucerirea drepturilor politice de către clasa muncitoare

Prin lupta de clasă, clasa muncitoare a dobândit drepturi politice la sfârșitul secolului al XIX-lea, ducând la socializarea politicii. Astfel, societatea civilă a avut acces la luarea deciziilor, iar elita și-a pierdut monopolul asupra statului.

Prin reprezentarea clasei muncitoare, statul și-a asumat treptat datoria de a-și proteja drepturile.

Revoluția socialistă în Rusia

Revoluția din octombrie (numită și revoluția bolșevică), care a avut loc în Rusia în 1917, a fost o revoluție socialistă în care clasa muncitoare a forțat demisia monarhului Nicolae al II-lea. Mișcarea a pus capăt țarismului în Rusia și a dat naștere Uniunii Sovietice.

Episodul a avut consecințe în modelul capitalist din întreaga lume, care a început să fie regândit pentru a evita revoluțiile similare. Aceasta a întărit importanța asigurării drepturilor clasei muncitoare.

Capitalismul monopolist

Când capitalismul a trecut de la etapa competitivă la faza monopolistă, modelul de stat liberal a ajuns să fie pus la îndoială. Acest lucru se datorează faptului că statul a început să investească în companii, sporind viteza și producția, ceea ce a dus la concentrarea ridicată a capitalului în mâinile câtorva. Această nouă realitate a împiedicat apariția micilor întreprinderi și a zdruncinat idealurile liberale clasice, facilitând tranziția către statul de bunăstare.

1929 Criza

Criza din 1929 (cunoscută și sub numele de Marea Depresiune) a reprezentat o perioadă de recesiune puternică în economia mondială. Criza a fost cauzată de supraproducția care a urmat primului război mondial, din cauza necesității de a furniza continentului. Pe măsură ce țările europene s-au restabilit, exporturile, în special în Statele Unite, au scăzut, creând o mare discrepanță între producție și consum.

Criza din 1929 a dezvăluit defectele modelului liberal și a prezentat necesitatea intervenției active a statului în economie. În acest fel, se poate spune că statul de bunăstare a câștigat o mai mare relevanță încă din anii 1930.

Caracteristicile statului de bunăstare

Statul de bunăstare nu este un model fix de guvernare și, prin urmare, se prezintă într-o varietate de moduri în întreaga lume. Cu toate acestea, printre caracteristicile generale ale statului bunăstării se numără:

Ea adoptă măsuri de natură socialistă : chiar și în țările capitaliste, măsurile de bunăstare a statului bunăstării sunt de natură socialistă, deoarece vizează o redistribuire echitabilă a veniturilor și egalitatea de șanse pentru toți. Printre principalele măsuri de acest tip se numără pensiile, bursele, asigurările și alte concesii de bunăstare.

Ei au o legislație de protecție : ca mijloc de protecție a drepturilor cetățenilor vulnerabili, statul bunăstării are legi care să le protejeze drepturile, cum ar fi salariul minim, siguranța și sănătatea în muncă, vacanțele, restricțiile privind munca copiilor, etc.

Intervenția statului în economie : pentru a garanta drepturile cetățenilor, statul bunăstării acționează în mod activ în economie.

Apatrizarea companiilor : statul de bunăstare tinde să naționalizeze companiile în sectoare strategice, astfel încât guvernul să dispună de instrumentele necesare pentru a promova serviciile publice. Printre domeniile cele mai vizate se numără: locuințe, salubritate de bază, transport, agrement etc.

Criza de stat a bunăstării sociale

Prin asumarea nenumăratelor responsabilități față de cetățeni, statul bunăstării se confruntă cu mai multe dificultăți și, prin urmare, își pune întrebările în legătură cu eficiența în întreaga lume.

Atunci când cheltuielile guvernamentale, acumulate la costurile de bunăstare a populației, depășesc veniturile publice, țara intră într-o criză fiscală. Acest scenariu este ceea ce se numește criza statului bunăstării.

Printre dovezile principale ale crizei statului de bunăstare se numără măsurile adoptate de Margaret Thatcher în timpul mandatului său de premier în Marea Britanie (1979-1990). Thatcher a recunoscut că statul nu mai dispune de mijloace financiare pentru a menține măsurile de bunăstare și, în același timp, pentru a promova creșterea economică. Astfel, guvernul regiunii a făcut tranziția spre neoliberalism.

Statul de bunăstare în Brazilia

În Brazilia, statul bunăstării sa manifestat în guvernul lui Getúlio Vargas în anii 1940. Perioada a fost marcată de stabilirea legilor muncii, în special a salariului minim. Din aceasta, țara a urmat tradiția de protecție a drepturilor sociale, fie prin măsuri legislative sau de bunăstare.

În prezent, Brazilia are mai multe măsuri caracteristice statului de bunăstare, cum ar fi concediul de maternitate, cotele rasiale, asigurările de șomaj, securitatea socială etc.