romantism

Ce era romantismul:

Romantismul a fost o mișcare artistică, intelectuală și filosofică care a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XVIII-lea și, în majoritatea locurilor, a ajuns la vârf la mijlocul secolului al XIX-lea.

Romantismul a fost caracterizat de accentul pus pe emoții, individualism și exaltarea naturii . Din aceste motive, mișcarea este înțeleasă ca o reacție la raționalismul excesiv și la materialismul răspândit de Iluminism și Revoluția Industrială.

Perioada romantică a fost marcată de respingerea preceptelor ordinii, armoniei și echilibrului, caracteristică clasicismului. Pentru romantici, accentul a fost subiectivitatea fiecarui individ, inclusiv irațional, imaginar, spontan si transcendental.

Deși romantismul sa manifestat mai explicit în artele, muzica și literatura vizuală, mișcarea a avut un impact major asupra educației, științelor sociale și științelor naturii. În mod specific în politică, romantismul a avut un efect complex, deoarece apelurile la emoții au inspirat multe discursuri politice folosite în conservatorism, liberalism, naționalism etc.

Caracteristicile romantismului

Având în vedere că romantismul a căutat o deviere de la valorile urbanizării, progresului și raționalității, cele mai multe dintre caracteristicile sale sunt opoziții directe față de aceste precepte. Printre principalele caracteristici ale mișcării se numără:

Individualismul și subiectivismul

Gânditorii și artiștii români au pus accentul pe caracteristicile și experiențele lor personale, care de obicei erau definite de sentimente și emoții. În acest fel, lucrările romantice au fost marcate de un subiectivism puternic care a reprezentat cu credincioșie viziunea mondială a autorilor.

Valorizarea emoțiilor și a simțurilor

Romantismul a luptat împotriva unei gândiri excesiv de logice și raționale, argumentând că emoțiile și simțurile au fost la fel de importante în formarea raționamentului. Prezența emoției și a sentimentelor autorilor în lucrări este remarcabilă în mișcare.

Exaltarea naturii

Pentru romanți, natura consta într-o forță incontrolabilă și transcendentală, care, deși legată de ea, se deosebea de elementele fizice, cum ar fi copacii, frunzele etc.

Rebeliune și idealism

Romantismul a respins statu-quo-ul și a privit regulile lumii moderne ca limitări ale creșterii personale, politice și artistice. Astfel, artiștii romantici au fost idealiști și adesea s-au portretizat ca eroi răzvrătiți pe marginea societății și au văzut munca lor ca o modalitate de promovare a schimbării. Din acest motiv, arta romantică era obișnuită să descrie nedreptățile sociale și opresiunile politice ale timpului.

Concentrați-vă pe imaginație

Având în vedere că romantismul a reprezentat o evadare din valorile vremii, gânditorii și artiștii romantici au recurs adesea la imaginație în producerea operelor lor. În literatură, de exemplu, scopul nu a fost acela de a descrie lumea așa cum este, ci mai degrabă cum ar putea fi.

Romantismul în artă

Arta romantică se bazează, în esență, pe individualism, natură și imaginar . Aceste valori s-au manifestat în toate ramurile artistice ale timpului și au inspirat picturi, sculpturi, poezii, printre altele.

Datorită accentului pus pe imaginație, artiștii au acordat o importanță deosebită intuiției, instinctului și emoției, fără ca aceasta să presupună o deviere totală de rațiune și de logică. Pentru că erau foarte personale și subiective, aceste sentimente au întărit noțiunea de individualism care a marcat mișcarea.

"Trebuie să creez un sistem sau să fiu înrobit de cel al unui alt om" - William Blake

"Toată poezia bună este un flux spontan de sentimente puternice" - William Wordsworth

Pentru romantism, individualismul sa manifestat mai mult în contexte de singurătate. Din acest motiv, arta romantică tinde să fie puternic meditativă. Această concentrare asupra imaginilor și a subiectivismului a eliminat ideea că arta a fost o oglindă a lumii. În romantism, arta a creat o lume paralelă .

În ceea ce privește natura, până în secolul al XVIII-lea, a fost văzut exclusiv ca ceva la dispoziția omului. Această poziție a fost consolidată de Revoluția Industrială, care a adus noi tehnologii capabile să extragă din ce în ce mai multe resurse din natură, fără îngrijorare pentru viitorul mediului.

Romantismul a adus un nou concept de natură care nu se limita la păduri, copaci și animale. Pentru romantici, natura a fost o entitate superioară și neînțelesă pentru oameni. Din acest motiv, subiectul a fost privit și subiectiv, iar portretizarea acestuia a variat de la artist la artist.

Printre cele mai comune forme de interpretare a naturii a fost ideea că era un loc divin, un refugiu din lumea industrializată sau chiar o putere vindecătoare. Această apreciere a naturii a însemnat că, prin romantism, pictura peisagistică, văzută odată ca o formă de artă inferioară, a fost foarte intensă.

Numele și lucrările romantismului

Verificați mai jos principalii artiști romantici, urmat de câteva dintre lucrările sale:

literatură

William Blake - Șapte cărți iluminate, Căsătoria dintre Cer și Iad, Ierusalim etc.

Samuel Taylor Coleridge - Balada vechilor marinari, Kubla Khan, Cristabel, etc.

William Wordsworth - Solitară pe care am năvălit-o eu, Preludiul, Ode la datorie etc.

pictură

Francisco de Goya - trei din mai 1808 în Madrid (sau împușcături din trei mai), Saturn devorând un fiu, Maja gol, Maja îmbrăcat, etc.

William Turner - Slave Ship, Rain, Steam and Speed, Bătălia de la Trafalgar etc.

Caspar David Friedrich - Hiker pe mare de ceață, Călugăr de mare, Marea de gheață, etc.

Eugène Delacroix - Libertatea îndrumă poporul, masacrul din Chios, moartea lui Sardanápalo etc.

sculptură

Antoine-Louis Barye - Theseus și Minotaurul, Leul și Șarpele, Vulturul și Șarpele etc.

Pierre Jean David - Revigorarea Greciei, Moartea lui Ahile, Ludovic al II-lea, etc.

Contextul istoric

Romantismul a apărut în perioada cunoscută ca epoca revoluțiilor (înțeleasă aproximativ între anii 1774 și 1849), în care au avut loc transformări politice, sociale și economice în Occident. Printre principalele mișcări revoluționare ale timpului se numără Revoluția industrială și Revoluția franceză.

Mutate de aceleași idealuri ale schimbării, artiștii romantici au început să schimbe nu numai teoria și practica artelor lor, ci și modul în care au perceput lumea. Această transformare a depășit câmpul artistic și a avut un impact imens asupra filosofiei și culturii occidentale, care au ajuns să accepte emoția și simțurile ca un mod valid de a trăi viața.

Influența revoluțiilor poate fi văzută în caracteristicile idealismului și al revoltei, care au fost remarcabile în lucrările produse în perioada respectivă.

De asemenea, scaparea și subiectivismul, care au apreciat mai mult sentimentele individuale decât cele colective, ca o consecință a dezgustului față de situația socială, pot fi evidențiate și ca o influență a perioadei istorice în romantism.

Individualismul, un alt aspect al romantismului, a fost o caracteristică a burgheziei vremii, care a devenit mai evidentă din revoluțiile din secolul al XVIII-lea.

Romantismul în Brazilia

Romantismul în Brazilia are multe asemănări cu mișcarea romantică europeană, dar, în același timp, are câteva particularități marcate de contextul istoric local. Astfel, pe lângă subiectivismul, cultul naturii, escapismul și sentimentalismul, romantismul în Brazilia a fost puternic marcat de naționalism, de exaltarea indianului, printre alte caracteristici.

Deși a implicat mai multe domenii de artă, perioada romantică din Brazilia sa concentrat puternic pe literatură și poezie. În acest sens, romantismul brazilian a trecut prin trei perioade:

Prima generație

Motivat de recenta independență a Braziliei în 1822, prima generație de romantism brazilian a fost marcată de o nevoie puternică de a afirma cultura locală și de a se rupe cu influența europeană. Astfel, operele au transmis adesea valori naționaliste și au adoptat Indianismul, care a înălțat indienii ca eroi reprezentând cultura.

A doua generație

A doua generație de romantism brazilian a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea și a fost puternic influențată de lucrările poetului englez Lord Byron. Cele mai izbitoare trăsături ale acestui timp erau pesimismul, deziluzia, exaltarea morții, depresia și singurătatea. Din acest motiv, perioada este numită și "ultra-romantică" sau "rău a secolului".

A treia generație

A treia generație a început în jurul anului 1860 și a avut un accent politic și social, influențat de lucrările lui Victor Hugo. Astfel, artiștii au transmis în lucrările lor aboliționiști ideali, critici sociali și valorizarea libertății. Perioada se mai numește și "generație condoreira", referindu-se la un condor, considerat un simbol al libertății.

Vedeți și câteva Caracteristici ale romantismului și citiți mai multe despre Revoluția Industrială și Iluminarea.