Dans contemporan
Ce este Dansul Contemporan:
Dansul contemporan este un tip de dans care nu se limitează la un set de tehnici specifice, acoperind astfel o varietate de genuri, ritmuri, forme și performanțe. Din acest motiv, este considerat un dans abstract și în continuă schimbare.
Acest mod de dans a fost dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea (1950/1960), devenind popular în anii 1980. Popularitatea sa crescândă este justificată, în parte, de faptul că acest gen de dans nu se lipsește de standardele estetice clasice.
Dansul contemporan se caracterizează prin propunerea unor inovații intense și a unor experimente coregrafice, care adesea combină ritmuri precum baletul, jazzul și hip-hopul.
Așa cum am menționat, nu există tehnici pre-definite și procesul creativ al conceptului sau ideii care trebuie transmis prin coregrafie este punctul central al dansului contemporan.
Ne-limitația permite autonomiei dansatorului să-și construiască propriile coregrafii de la metode cum ar fi improvizația, contactul cu solul sau cu alt caracter pitoresc și utilizarea de costume interactive, de exemplu.
Crearea în dansul contemporan este un proces care combină metode de compoziție coregrafică. De la situații de rutină la teme controversate poate servi drept bază pentru conceptul de coregrafie.
De asemenea, aduce în evidență și alte elemente artistice pentru dans, cum ar fi video, fotografie, arte vizuale și cultura digitală în ansamblu. Aceste aspecte permit o transformare a mișcărilor reale în cele virtuale și invers, modificând percepția a ceea ce se înțelege drept mișcare.
O altă parte importantă a procesului creativ în dansul contemporan este corpul uman. Fiziologia și anatomia dobândesc importanță pentru coregrafie, deoarece permite dansatorului să aibă o mai bună cunoaștere a mișcărilor sale.
Aflați mai multe despre semnificația Dansului.
Caracteristicile dansului contemporan
După cum se vede, dansul contemporan a rupt cu modelele, evitând "formatul" tradițional al genurilor clasice. În acest fel, ea sa consolidat ca o manifestare artistică unică și revoluționară.
Principalele sale caracteristici sunt:
- Nu există tehnici predefinite;
- Nu există restricții privind mișcarea, îmbrăcămintea sau muzica;
- Evaluarea experimentării și inovării constante;
- Importanța transmiterii conceptului, ideii și sentimentului propus de coregrafie;
- Evaluarea creației coregrafice individuale;
- Îmbunătățirea improvizațiilor;
- Amestecarea altor elemente artistice cu dansul (video, fotografie, arte vizuale și digitale etc.).
Iată un exemplu de coregrafie tipică a dansului contemporan care explorează folosirea îmbrăcămintei, accesoriilor, scenografiei și a altor aspecte într-un mod unic și creativ:
Dans contemporan în Brazilia
În Brazilia, dansul contemporan a început la mijlocul anilor '40, prin cuplul Klauss și Angel Vianna.
Klauss (1928-1992) a fost un pionier în cercetarea și dezvoltarea tehnicii somatice, creat cu scopul de a asigura conștiința corpului practicanților, corpului și minții sale de lucru, precum și menținerea sănătății lor.
Folosește tehnici care prelungesc formarea tehnică în dans. El a fost și primul dansator care a folosit termenul "limbajul corpului" în Brazilia.
