Statul liberal

Ce înseamnă statul liberal:

Statul liberal (sau statul liberal de drept) este un model de guvernare bazat pe liberalismul dezvoltat în timpul Iluminismului, între secolele XVII-XVIII.

Liberalismul sa opus guvernării dominante și centralizatoare a statului absolutism, ale cărui principale caracteristici au fost acumularea de bogăție, controlul economiei și o relație de autoritarism între guvern și popor.

Statul liberal, numit și statul liberal de drept, este îndreptat spre valorizarea autonomiei și protecția drepturilor indivizilor, garantându-le libertatea de a face ceea ce doresc, atâta timp cât acest lucru nu încalcă drepturile altora.

Din punct de vedere economic, statul liberal este un rezultat direct al intereselor burgheziei. Principalul sa cărturar a fost Adam Smith, care credea că piața este liberă atunci când se reglementează fără intervenția statului. Este modelul opus față de statul intervenționist, marcat de o reglementare exhaustivă a tuturor domeniilor economiei, inclusiv a sectorului privat.

Cum a ajuns statul liberal?

Statul liberal a apărut după Revoluția Franceză, care a fost condusă de idealuri liberale inspirate din lucrările lui John Locke. Filosoful englez, considerat părintele liberalismului, a înțeles că indivizii s-au născut cu dreptul natural la viață, libertate și proprietate privată. Acest gând avea consecința că statul nu mai putea interveni în aceste chestiuni.

Pentru Locke, relația oamenilor cu guvernul se întâmplă printr-un contract social prin care societatea renunță la unele drepturi, astfel încât statul să fie responsabil de menținerea ordinii sociale. Astfel, liberalismul a inspirat acest model de stat menit să garanteze libertățile individuale în timp ce reglementa interesele societății.

Când monarhia absolutizată și-a pierdut puterea și burghezia a preluat controlul revoluției, privilegiile de naștere ale familiilor regale au fost înlocuite de forța capitalului. În consecință, a existat o favorizare naturală a clasei burgheze, care a beneficiat de lipsa intervenției statului și de noile posibilități ale pieței libere.

Caracteristicile statului liberal

Principalele caracteristici ale statului liberal sunt:

Libertatea individuală

Într-un stat liberal, indivizii posedă libertăți care nu pot fi amestecate de guvern. Astfel, indivizii se pot angaja în orice activitate economică, politică sau socială la orice nivel, cu condiția să nu încalce drepturile altora.

egalitate

Într-un stat liberal, egalitatea se realizează prin respectul individualismului fiecărui individ. Aceasta înseamnă că toată lumea trebuie tratată în același mod, indiferent de sex, vârstă, religie sau rasă, respectând întotdeauna diferențele lor, pentru a oferi tuturor aceleași oportunități.

toleranță

Toleranța este o consecință a egalității cu care guvernul tratează indivizii în statul liberal, în care fiecare are ocazia de a fi auzit și respectat, chiar și în timpul grevelor și demonstrațiilor.

Libertatea presei

Mass-media funcționează imparțial și nu este legată de guvern în statele liberale. În acest fel, mass-media poate publica informații în mod liber și nu părtinitoare, mai ales în chestiuni politice.

Piața liberă

În statele liberale, așa-numita "mână invizibilă a pieței" este dominată de absența intervenției guvernamentale în economie. Astfel, orice persoană poate exercita activități economice și, prin urmare, piața se reglează.

Statul liberal, statul social al dreptului și statul de bunăstare socială

Statul liberal este statul garant al așa-numitelor drepturi de primă generație, care au un caracter individual și negativ, deoarece necesită abținere de la stat. Aceste drepturi sunt considerate fundamentale și sunt legate de libertate, drepturi civile și politice.

Regimul social al legii este cel care se ocupă de drepturile de a doua generație, care necesită atitudini eficiente ale statului. Acestea sunt drepturi culturale, economice și sociale.

Statul bunăstării este poziția socială și economică adoptată de guvern pentru a reduce inegalitățile sociale prin intermediul politicilor de distribuire a veniturilor, a măsurilor de bunăstare și a serviciilor de bază.

Statul neoliberal

Statul neoliberal este marcat de cifra statului ca o simplă reglementare a economiei.

Modelul a fost stabilit în mai multe țări în anii 1970, după așa-numita "criză de liberalizare", atunci când absența intervenției statului a condus la un dezechilibru al legii ofertei și cererii și a culminat cu criza economică din 1929.

Marea depresiune, după cum se știe și criza din 1929, a demonstrat că lipsa totală de reglementare a pieței a dus la creșterea neîngrădită a industriei și la recesiunea economică ulterioară. În acest context, neoliberalismul a atribuit statului rolul minim al autorității de reglementare a economiei, respectând întotdeauna piața liberă și concurența.