Înțeles Iconoclastia

Ce este Iconoclastia:

Iconoclastia a reprezentat mișcarea de protest împotriva folosirii și venerării imaginilor și a icoanelor religioase care au apărut la începutul creștinismului.

Iconoclasmul, ca ideologie politico-religioasă, sa intensificat din secolul al VIII-lea în Imperiul Bizantin. Apexul acestei mișcări a fost publicarea unei legi a regelui Leon al III-lea care a ordonat distrugerea tuturor imaginilor religioase, interzicând venerarea acelorași.

Merită să ne amintim că în acel moment imaginile religioase erau folosite pe scară largă ca instrumente pentru convertirea păgânilor în creștini.

Cu toate acestea, bizantinii credeau că folosirea imaginilor pentru convertire înseamnă că oamenii nu au practicat reflexia religioasă necesară pentru adevărata experiență a creștinismului, ci doar convertită pentru a găsi icoanele "frumoase".

Iconoclasmul încă credea că atenția acordată imaginilor sacre ar avea drept consecință idolatria acestor lucruri, considerată un păcat în creștinism.

Astfel, mai multe iconoclaști (adepți ai acestei mișcări) au distrus numeroase imagini care au reprezentat personaje și scene biblice. Prin aceasta, iconoclastele au încercat să instituie o "purificare a creștinismului", diminuând influența pe care imaginile o exercită asupra credinței poporului.

Etimologic, iconoclasmul înseamnă literalmente "distrugător de imagine", un termen care derivă din unirea cuvintelor grecești eikon, adică "imagine" sau "icoană"; și klastein, ceea ce înseamnă "a sparge".

Vezi de asemenea: sensul Iconoclastului.

Opusul iconoclasmului este iconofilia sau iconodulația ("veneratorul imaginii", din traducerea literală greacă), idei care susțin folosirea imaginilor religioase ca parte a închinării creștine.

Mișcarea iconoclastică a rezistat până la mijlocul secolului al IX-lea, când al II-lea Conciliu de la Niceea a aprobat dogma venerării icoanelor ca reprezentare a credinței creștine.

Vezi de asemenea: sensul Iconografiei.