Înțeles Game Theory

Ce este teoria jocurilor:

Teoria jocurilor este o teorie matematică aplicată pentru a înțelege și explica mecanismele folosite atunci când oamenii iau decizii.

Teoria a fost sistematizată de matematicianul John von Neumann și de economistul Oskar Morgenstern în 1944.

Teoria încearcă să înțeleagă funcționarea logicii interacțiunii strategice și a relațiilor de interdependență dintre oameni. Fie în situații competitive sau de cooperare, deciziile au rezultate și afectează ceilalți implicați. Acesta este centrul de studiu al teoriei jocurilor.

Teoria are numeroase aplicații și poate fi folosită în domenii simple, cum ar fi jocuri de strategie sau complexe precum în administrație, științe politice, economie și chiar în cercetarea inteligenței artificiale.

Matematicianul Jonh Nash a contribuit mult la evoluția teoriei. Cercetările inițiale au studiat explicația matematică (funcția matematică) pentru relația dintre concurență și cooperarea dintre jucători. Matematicianul a reușit să afle care este punctul de echilibru al acestei relații, care a ajuns să fie numit echilibru Nash.

În teoria economiei și administrației, teoria poate fi utilizată în principal în luarea deciziilor strategice. Acesta poate fi un instrument de analiză pentru a clasifica nevoile și situațiile pentru a decide cu strategia și a obține rezultatele dorite. De asemenea, este eficientă analizarea strategiilor companiilor concurente.

Dilema prizonierului

Dilema prizonierului este exemplul clasic al aplicării teoriei jocurilor. În această dilemă, se presupune că fiecare dintre participanți dorește să aibă avantajul maxim în situație, fără a lua în considerare consecințele pentru ceilalți implicați. Dilema se ocupă de decizia dintre cooperare și trădare.

Dilema prizonierului funcționează astfel: doi suspecți sunt arestați și nu există suficiente dovezi pentru ai condamna. Separat primesc o propunere:

• dacă unul dintre prizonieri mărturisește infracțiunea și celălalt nu, cel care mărturisește că nu va fi condamnat și care a rămas tăcut va fi condamnat timp de 6 ani;
• dacă cei doi nu mărturisesc, aceștia pot fi condamnați timp de un an de închisoare;
• dacă și ei mărturisesc și trădează comparsa, vor fi condamnați timp de 3 ani fiecare.

Eventualele ipoteze pot fi organizate grafic în matricea de plată . Matricea reprezintă reprezentarea tuturor rezultatelor posibile în situație sau joc, care vor fi consecințele deciziilor celor implicați.

Marea întrebare a dilemei prizonierului este că fiecare trebuie să ia decizia în mod independent și fără să știe decizia celuilalt și posibilele consecințe.

În acest caz, este clar că alegerea individuală (trădarea) nu este cel mai bun rezultat pentru ambele, dar poate fi cel mai bun rezultat posibil, indiferent de decizia celuilalt. În teoria jocurilor, trădarea se numește strategie dominantă.