raționalism

Ce este raționalismul:

Rationalismul este o teorie filosofică care acordă prioritate rațiunii ca o facultate de cunoaștere a simțurilor.

Rationalismul poate fi împărțit în diferite direcții: componenta metafizică, care găsește în realitate un caracter rațional și indică faptul că lumea este ordonată logic și supusă legilor; aspectul epistemologic sau gnosiologic, care privește gândul ca sursă a tuturor cunoștințelor adevărate, fiind independent de experiență; și dimensiunea etică, care subliniază relevanța raționalității, respectiv acțiunii morale.

Principiile rațiunii care fac posibilă cunoașterea și judecata morală sunt înnăscute și converg în capacitatea cunoașterii umane ( lumen naturale ).

Apărarea rațiunii și preponderența acestui curent filosofic a devenit ideologia iluminismului francez și, în contextul religios, a creat o atitudine critică față de revelație, culminând cu apărarea unei religii naturale.

Răționalismul creștin

Răționalismul creștin constă dintr-o filozofie spiritualistă sistematizată de Luis de Matos și care a apărut datorită unei separări a mișcării spiritiste braziliene. Urmasii acestei doctrine afirmă că raționalismul creștin este o știință și nu o religie și își propune să abordeze evoluția spiritului uman, ajungând la concluzii despre fenomene și probleme ca rațiune și raționament.

Raționalism și empirism

Spre deosebire de empirism, raționalismul acceptă existența adevărurilor înnăscute și a adevărurilor " a priori ". I. Kant a realizat o sinteză a raționalismului și empirismului, păstrând ca referință a tuturor cunoștințelor datele din experiență și afirmând, în același timp, existența formelor " a priori " în acest subiect.

Raționalismul lui Descartes

Ca un curent filosofic, raționalismul se naște cu Descartes și atinge vârful său în B. Espinoza, GW Leibniz și Ch. Wolff. Cardinalismul cartesian indică faptul că este posibil să ajungem doar la cunoașterea adevărului prin rațiunea ființei umane.

Pentru Descartes, au existat trei categorii de idei: adventiste, fictive și înnăscute . Adventiții reprezintă ideile care apar prin datele obținute prin simțurile noastre; sunt ideile care își au originea în imaginația noastră; și idei înnăscute care nu depind de experiență și de noi, de când ne-am născut. Potrivit lui Descartes, conceptele matematice si notiunea de existenta a lui Dumnezeu au fost exemple de idei innascute.